Viața e un joc

October 28, 2013 Andrei-Florin Ciobanu Superblog

viata e un jocToți am fost cândva copii. Tineri care nu au responsabilități, nu au grija zilei de mâine și care își ocupă timpul liber cu joc și voie bună.

E interesant că deși există o mulțime de jocuri pe care le jucam în copilărie, întotdeauna regulile erau știute de toți participanții, fără o explicare prealabilă. Ca și cum acel joc era deja cunoscut. Un fel de amintire dintr-o viață anterioară, în care am mai fost pentru o perioadă copii.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, apar responsabilitățile, dragostea, ideile de viitor și conștiința. Nu mai ai timp de joc. Sau dacă ai, preferi să-l folosești altfel pentru că acum realizezi că nu mai ești un copil și că fiecare moment din viață e important, că timpul trece.  Așa că preferi să citești o carte bună, sau să urmărești un film. În ultima perioadă se fac din ce în ce mai multe ecranizări după romane de succes. După ce anul trecut am avut o ecranizare a primei părți din trilogia „Jocurile Foamei”,  dar și serialul “Urzeala tronurilor”, anul acesta a apărut filmul inspirat de cartea “Jocul lui Ender”, un roman despre un puști de 6 ani care este antrenat în Școala de luptă pentru a salva lumea, la urma urmei, lupta fiind doar un joc.

Chiar dacă este evident că romanele sunt mai bune decât varianta cinematografică pe care au inspirat-o, multă lume preferă filmul din cauza lipsei de timp. Adulții nu mai au nici timp, nici chef de joc. Copiii au întotdeauna timp de joc. Îmi aduc aminte cum renunțam și la somn pentru a mă juca pe calculator. Odihna nu era chiar așa importantă, puteam să mă odihnesc oricând. Plus că eram tânăr și energic.

Acum, în viața de adult, mă joc de-a mersul la serviciu, de-a șoferul responsabil și toate cele. Alte jocuri, pe care în copilărie nu le puteam face, însă acum sunt oarecum necesare.  Dar dacă stai să analizezi, toate acele jocuri din copilărie practic sunt variante simplificate a ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi a adulților, fiecare copil adoptând întrun joc povestea preferată de el.

Jocurile „de-a familia”, „de-a doctorul”, sunt astfel de exemple, în care cei mici își doresc oarecum să facă și ei ce fac adulții, neștiind că de multe ori cei mari „se joacă” de nevoie. Dacă atunci când ești mic îți alegi singur jocurile care-ți plac, în viața de adult lucrurile stau puțin altfel, fiind de multe ori nevoit să faci compromisuri doar pentru că un job este mai bine plătit ca altul și pentru că banii sunt un rău necesar în zilele noastre. Întradevăr, ar fi frumos ca fiecare să practice exact ce-i place. Am avea medici care vindecă oamenii din dorința de a ajuta (nu insinuez că nu există și acum, însă nici nu spun că nu este o meserie din care se câștigă), am avea forțe de ordine care nu ar face abuzuri și politicieni care ajută oamenii, nu care sunt interesați doar de propriul buzunar.

Toate aceste situații nu fac decât să ne dea de gândit și să ne deschidă ochii asupra faptului că fiecare lucru trebuie făcut la vremea lui. Joacă-te când ai timp de joc, pentru că vei avea timp și să fii adult.

 

Articol participant la SuperBlog 2013.

 


Vorbeste acum sau taci pe vecie.

Andrei-Florin Ciobanu - Powered by WordPress and HQ Premium Themes.