Cinefil – Starbuck

Înainte să vă gândiți la cafele, vă spun că lipsește S-ul de la final. E doar Starbuck și e numele unei noi comedii canadiene, distribuite de Asociația Culturală Macondo.

Filmul Starbuck îl are în prim plan pe David Wozniak (Patrick Huard), care este urmărit de trecutul său, trecut format din 142 de tineri care l-au dat în judecată  ca fiind tatăl lor biologic. Deoarece în tinerețe a donat spermă sub pseudonimul Starbuck, a ajuns să fie tatăl a 533 de copii. El încearcă să-i cunoască din umbră și, realizând că nu poate fi tatăl tuturor în același timp, hotărăște să devină îngerul păzitor al unora.

Chiar dacă e o comedie, se diferențiază de umorul american prin faze mai discrete și umor de situații, care abundă pe toată durata filmului. David este exemplul de om care stă și o freacă toată viața (pun intended) iar dintro dată se trezește că trebuie să devină responsabil și să-și asume lucrurile făcute în trecut.

Antoine Bertrand joacă rolul familistului care nu mai suportă stresul din familie și vrea să scape, concentrându-se pe cariera sa de avocat. Chiar dacă la început îl sfătuiește pe David să uite de povestea cu copiii, se hotărăște să-l ajute, reprezentându-l la proces.

Familia joacă un rol important și în cazul lui David (adevărata familie) când acesta este presat de recuperatori de datorii și se hotărăște să se apuce de cultivat marijuana. Clieșeu american, pus în antiteză cu faptul că iubita lui Starbuck e polițistă.

Când ai 533 de copii nu te mai miră să găsești varietate. Și poți avea jucători de fotbal profesioniști, actori, emo, gay sau chiar dependenți de droguri. Însă împreună se simt ca o familie, chiar dacă singura lor legătură comună, Starbuck, nu a fost printre ei.

Vă recomand să vedeți această comedie, pentru că merită.

Vizionare plăcută!