În caz că vă era dor de Peter Parker, pentru că nu a fost convocat la Avengers, îl puteți vedea de vineri 2 mai pe marile ecrane, în The Amazing Spider-Man 2. Da, un fel de continuare a poveștii începute în 2012 când Tobey Maguire a fost tras pe dreapta și în locul lui a început să apară Andrew Garfield.

Peter Parker încearcă să-și îmbine viața de supererou cu o relație cu fata pe care o iubește, Gwen (Emma Stone), chiar dacă acest lucru se dovedește a fi foarte dificil datorită unor promisiuni din trecut. Însă cum în New York  întotdeauna se întâmplă câteceva rău, care să pună în pericol umanitatea, Spiderman are mult de lucru.

În Spider-Man 2 regizorii s-au gândit să-i dea mai mult de lucru omului păianjen, chiar dacă în prima jumătate a filmului am avut senzația că a ieșit la pensie și acum, în loc să se lupte cu răufăcători cu puteri speciale, se luptă cu probleme domestice, de dragoste. În final am numărat 3 bucăți personaje negative,  lupte pe viață și pe moarte, momente amuzante și scene pline de efecte și greu de crezut.

Scenele cu bătăi par destul de grăbite și se termină destul de ciudat, din punctul meu de vedere. E frumos să vezi efecte și scene în slow-motion și de asta merge lumea la un film 3D cu un supererou. Nu ca să vezi scene 2D care transformă filmul într-o dramă.  Iar regizorii ar trebui să știe că un răufăcător nu stă la glume cu un copil când vrea să împrăștie teroare. Spider-Man este același personaj simpatic din filmul precedent și reușește să afle informații noi despre tatăl său însă acest lucru nu-l ajută deloc în viața sentimentală.

Spider-Man 2, cu toate că e un film Marvel, nu se ridică la nivelul celorlalte pelicule ale producătorului. Nu știu dacă acest lucru a fost făcut intenționat pentru a păstra Avengers în lumina reflectoarelor însă se observă și poate fi puțin deranjant. Pe de altă parte, la finalul filmului există o scenă-traieler, după generic, scenă care leagă filmul de serie. Poate pe viitor, lucrurile se vor schimba.

Vizionare plăcută!