Cinefil – Game Night

Game Night

Dacă vă plac filmele care vă pun puțin mintea la contribuție (de genul Murder in the Orient Express), filmele despre jocuri (tip Jumanji), dar în același timp vă place să râdeți copios, atunci este musai să vedeți Game Night (Jocul de-a detectivii).

Game Night ne prezintă aventurile prin care trece un grup de prieteni încercând un nou joc, pentru a diversifica punțin seara lor săptămânală de activități recreative, compusă în general din jocuri de societate banale (Mimă, Monopoly, etc.).

Cu Jason Bateman (Horrible Bosses, Idenity Thief) și Rachel McAdams (Sherlock Holmes, Wedding Crashers) în rolurile principale, rețeta succesului este aproape garantată. Filmul este unul foarte dinamic, cu multe referințe la diferite jocuri de societate (în special Monopoly), cu multiple întorsături de situație și cu un scenariu foarte captivant.

Într-devar, există câteva discrepanțe logice la anumite scene (minimizarea efectului unei împușcături), însă deja ne-au obișnuit filmele de acțiune cu acest tip de abordări în care o rană împușcată îți afectează organimul cam la fel de mult ca o zgârietură: sângerează însă nu afectează mobilitatea.

Citeam pe net că există și o scenă regizată de Quentin Tarnatino (filmată cap coadă dintr-o singură dublă), pe lângă referințele la Pulp Fiction și Django: Unchained, însă pe mine una dintre scene m-a dus cu gândul la serialul Umbre, sezonul al doilea, episodul în care dispare Toma. Probabil este vorba de aceeași scenă.

Așa că, dacă v-am făcut curioși să vedeți acest film despre jocuri, măcar în speranța de a descoperi un joc nou pe care ați putea să-l jucați alături de prietenii din grupul vostru, puteți da o fugă până la cinematograf, eventual cu tot cu amici, ca să știe și ei regulile.

Game Night rulează în toată țara, în cinematografele partenere Vertical Entertainment, începând de vineri 2 martie (un film de mărțișor). Vizionare plăcută!

Cinefil – Sully

No Comments

Sully - posterSully / Miracolul de pe Hudson, este o ecranizare după povestea adevărată a zborului US Airways Flight 1549 din 15 ianuarie 2009, zbor care prin îndemânarea pilotului Chesley ‘Sully’ Sullenberger s-a transformat dintr-o posibilă tragedie într-un adevărat miracol, avionul Airbus A320 reușind să aterizeze pe râul Hudson, fără ca vreunul dintre cei 155 pasageri să fie rănit.

Ecranizarea, în regia celebrului Clint Eastwood, îl are pe Tom Hanks în centrul atenției, în rolul căpitanul Chesley Sullenberger, care, fiind la manșa avionului s-a folosit de experiența acumulată în cei 40 de ani de pilotaj pentru a reuși să aterizeze aeronava ce avea ambele motoare avariate, în deplină siguranță.

Filmul are la bază faptele relatate de însuși căpitanul Chesley Sullenberger în autobiografia sa “Highest Duty” (scrisă împreună cu copilotul Jeffrey Zaslow, interpretat de Aaron Eckhart în acest film), care, alături de pasagerii din cursa US Airways Flight 1549 au participat și la filmări, alături de actori. Povestea nu este una pe deplin liniară, oscilând între prezent și amintirile lui Sully din timpul zborului de coșmar care avea să-i schimbe viața, transformându-l în erou.

Chiar dacă interpretarea lui Tom Hanks este una de excepție, iar grafica filmului este una de înaltă calitate, redările zborului făcând spectatorul să se întrebe de ce o asemenea peliculă nu este lansată în format 3D, răspunsul este simplu: accentul principal este pus pe poveste în sine, o poveste foarte emoționantă despre curaj și încredere în sine.
Coloana sonoră a fost compusă de Christian Jacob și de The Tierney Sutton Band și reușește să creeze o atmosferă de suspans, foarte potrivită pentru desfășurarea acțiunii din film, pregătind spectatorul pentru momentul final în care Sully află verdictul comisiei de control aerian asupra deciziei sale de a ateriza avionul pe râul Hudson.
Pelicula, o colaborare între Warner Bros. Pictures și Village Roadshow Pictures, este distribuită în România de Freeman Entertainment și va avea rula în cinematografele partenere din toată țara, începând de vinerea aceasta.

Sully este un film ce nu trebuie ratat. Vizionare plăcută!

 

Categories: Cinefil

Despre Mystery Shopping in Romania

No Comments

Am un prieten care s-a apucat de curând să fie mystery shopper, să facă niște extra-bani. Vorbind cu el, mi-am dat seama că sunt chestii interesante de aflat despre job-ul ăsta, în caz că vă tentează să vă apucați. Este (sau pare) un job ușurel și fără riscuri prea mari, pentru cineva care are timp și chef să facă ceva “diferit”. Hai să vă zic câte ceva și să le luăm pe rând:

1. Nu e chiar așa ușor cum pare. Cel puțin, nu să începi în domeniul ăsta. Dacă ești dispus să lucrezi pentru o masă în oraș (25-30 de lei să zicem), atunci poți începe destul de repede. Dar joburile mai bine plătite sunt pentru cei cu experiență, ca peste tot.

2. Nu poți câștiga bani dacă nu cheltui. Ghice, ce? Mystery shopping înseamnă că trebuie să cumperi chestii, în majoritatea cazurilor. Având în vedere că nu primești bani în avans, o să trebuiască să cheltui din banii tăi pentru sesiunile de shopping misterios. Și durează între o lună și 3 luni să-ți primești banii, deci trebui să ai ceva cash pentru a începe.

3. Ești atent la detalii? (pun intended!) Cu cât o locație e mai sofisticată și high-class, cu atât trebuie să fii mai atent la detalii (îți dai seama că nu lasă la voia întâmplării majoritatea chestiunilor legate de servire, igienă, etc., deci trebuie să ai ochi de vultur, să găsești ce nu fac bine oamenii ăia). Trebuie să ții minte chestii de genul numele ospătarilor, al picolilor, ce ți-a zis fiecare, ce gust avea mâncarea. Deci, chiar dacă ai parte de o masă gratis într-un local fancy, nu o să te relaxezi prea tare!

4. Performanță sau restanță. Ești plătit în funcție de cât de ok îți faci treaba. Dacă uiți numele ospătarilor sau te dai de gol din greșeală, s-ar putea să nu mai fii plătit deloc și te alegi și cu note proaste pentru viitoarele joburi.

5. Costuri suplimentare. Pe lângă costurile de shopping, care sunt decontate, mai sunt alte costuri ascunse, despre care nu-ți zice nimeni (în afară de mine, acum :D): costuri de transport până la locațiile de vizitat, bacșisul, care de obicei nu e decontat și taxele la stat, pe care trebuie să ți le plătești singur.

6. Atenție la țepe! Firmele serioase te plătesc să faci shopping misterios, nu or să-ți ceară o taxă, pentru a fi pe o listă de unde să te selecteze ei pe viitor. Majoritatea firmelor de cercetare au pe site-urile lor secțiune de mystery shopping, unde te poți înscrie în baza lor de date (gratis!).

Așa cum vă ziceam în pagina despre mine, eu am încercat în trecut tot felul de joburi, ce-i drept la mystery shopping nu m-am gândit. Oricum, dacă vă tentează ideea, țineți cont de ce v-am scris, e mai bine să știți din timp la ce să vă așteptați.

Categories: Diverse

Cinefil – În căutarea lui Dory

No Comments

Finding DoryGașca mea e pasionată de filmele de animație, așa că de fiecare dată când apare câte unul nou suntem buluc la el și apoi dăm citate din peliculă dacă conversația o permite. Așa că nu aveam cum să ratez nici „În căutarea lui Dory”. Deși, am văzut „Căutându-l pe Nemo” abia acum ceva ani, împinsă de la spate de copii amicilor mei care mă asaltau cu referințe din el. Recunosc însă că nu am fost atât de impresionată, așa că la Dory, continuarea aventurilor peștelui clown am mers fără așteptări.

 

Cu o sală plină de vedete venite cu gașca de copii, am văzut varianta cu subtitrare așa că m-am putut bucura de vocile originale. Dacă în prima parte Dory – peștele care suferă de o afecțiune care o face să fie amnezică – îl ajută pe Merlin să își găsească fiul, acum este rândului acestuia și a lui Nemo să o ajute pe simpatică să își găsească familia.

 

În prima parte, am cunoscut-o pe Dory – un pește Tang Albastru cu probleme de memorie care străbătea oceanul în căutarea unui ceva care nu știa exact ce este. La 13 ani de la aventura care le-a încrucișat drumurile lui Merlin și lui Dory, aceasta își aduce aminte că acel „ceva” sunt de fapt părinții pe care i-a pierdut cu multă vreme în urmă. Așa încât într-un amalgam de aventuri, amintiri și decizii luate emoțional Dory pleacă în aventura vieții ei, cu mult curaj și simț al umorului.

 

„Bună, sunt Dory și am probleme de memorie” este replica care te va cuceri, mai ales în combinația dintre micuță, voce și ochii mari și triști.

 

Indiferent de vârsta pe care o ai, mergi și vezi filmul – vei găsi cel puțin un personaj pe care să îl adori, eu personal m-am îndrăgostit de combinația voce – ochi mari și triști a copilului Dory, dar ai o grămadă de unde să alegi, fiecare din ei predând spectatorului o lecție despre viața prin felul în care sunt integrați în poveste:

Hank – caracatița care urăște oceanul și vrea să ajungă într-un acvariu să își trăiască viața liniștit, însă nu se dă la o parte de a trăi pe muchie de cuțit pentru prietenie.

Destiny – balena care a învățat-o pe Dory să vorbească „balenească” și care are mici probleme cu orientarea la înot.

Fluke și Rudder – care îți vor aduce aminte de bătrânii cârcotași din Muppets.

Peste toate „În căutarea lui Dory” este despre încredere, prietenie, decizii și viață sau așa cum spune Ellen DeGeneres (vocea personajului principal) „este o poveste despre curajul de a face ceea ce trebuie făcut, chiar dacă nu îți aduci aminte în ce constă exact asta”.

Categories: Cinefil Din alte turme

Cinefil – Star Trek

No Comments

Copilăria mea a însemnat Căpitanul Picard și echipajul de pe Enterprise. Îmi aduc aminte că veneam de afară special pentru a nu pierde nici o aventură spațială, nici măcar joaca nu mai era importantă când discutăm despre romulani, klingonieni sau vulcanieni.

 

Mai târziu m-am apucat să văd tot ce a avut legătură cu Star Trek – de la serialul din 66, apoi cel din 87,  Enterprise, Voyager și toate filmele apărute între sau după. Însă Star Trek: Next Generation a fost și rămâne serialul copilăriei mele. Copilul din mine era îndrăgostit de William T. Riker (Jonathan Frakes), adultul însă îl preferă de 1000 pe Jean-Luc (Patrick Stewart). Având în vedere cele de mai sus, cum puteam refuza invitația de a vedea Star Trek Beyond? Noua serie Star Trek (prezentul, Into Darkness sau primul din 2009) reprezintă începuturile serialului din 66 – cel care a declanșat nebunia Enterprise. Dacă nu înțeleg nebunia Star Wars este pentru faptul că pentru mine aventurile spațiale au legătură cu niște rase și nave care mi-au marcat copilăria așa cum altora le-a pus capac Darth Vadder – nu știu dacă gașca se împarte în Star Trek-eri și Star War-ii, dar eu clar fac parte din prima.

 

Beyond este o continuare a primelor două părți și înainte de a merge să îl vezi îți recomand să vezi măcar Into Darkness – așa vei înțelege mai bine anumite decizii și momente dramatice ale filmului. Dacă nu ai văzut nu înseamnă că filmul nu îți va plăcea, ci mai degrabă că îți va trezi cu siguranță interesul de a vedea seria.

 

Ca să nu dau spoilere îți spun că filmul aduce în față, mai mult decât celelalte două latura umană dacă pot să spun așa, a relațiilor dintre membrii echipajului. Căpitanul Kirk (jucat excepțional de Chris Pine – deși, nu îmi place individul – rolul i se potrivește minune) duce o luptă internă cu singurătatea deși Enterprise este casa lui, Spock (Zachary Quinto – pe care îl știi din Heros sau American Horror Story) are de ales între moștenirea rasei lui și relația cu Uhura (Zoe Saldana).

 

Chekov este unul dintre personajele mele favorite, prin umorul naiv în momente de cumpănă din acțiunea filmului este ierpretat de Anton Yelchin și aduce echilibru rusesc într-o peliculă mult prea americană. Personajul Chekov și-a început istoria în serialul din 66, fiind jucat atunci de Walter Koenig – care apare în același rol doar că la rang de Admiral în încercarea de serial din 2015 sau ca și locotenent în serialul din 2006. Aparent personajul a fost introdus special în serial după un presupus articol în care seria Star Trek era criticată pentru lipsa unui rus la bordul navei internaționale Enterprise în era în care lupta de cucerire a spațiului se ducea între cele două națiuni America și URSS. Din păcate, Chekov în interpretarea lui Yelchin se încheie cu filmul din 2016 deoarece tânărul actor a murit acum câteva luni din cauza unui accident stupid (fiind strivit de propria mașină, în fața casei din Los Angeles).

 

Înainte să închei articolul trebuie să îl menționez și pe Dr. Bones (interpretat de Karl Urban – pe care îl știu din alte două seriale ale copilăriei mele: Xena și Hercule), care este responsabil cu cele mai bune glume ale filmului, dacă e să mă întrebi pe mine. Iar tringhiul de prietenie dintre craii filmului: doctorul, căpitanul și secundul fac ca pelicula să merite văzută și de fete, nu doar de băieții pasionați de călătoriile în spațiu.

 

Pe final, Star Trek Beyond este un film pe care trebuie să îl vezi. În gașcă va fi și mai amuzant, însă dacă te aștepți la referiri la Picard – nu vei avea pentru că la acest stadiu al poveștii celebrul căpitan nici măcar nu era în program ;).